Verucile vulgare

Verucile vulgare cunoscute sub denumirea populară de negi sunt leziuni determinate de infecția cu anumite tulpini de virusuri din familia HPV (human papilloma virus).
Ele pot fi situate oriunde la nivel tegumentar cu excepția zonei genitale (unde îmbracă aspectul de condiloame acuminate), dar preferă zonele palmo-plantare (palme și tălpi). Afectează preponderent copiii și adolescenții, dar nu sunt o raritate nici în rândul populației adulte. Transmiterea se realizează prin contact direct cu persoane infectate, dar si indirect prin contact cu virusul mai ales la piscine, vestiare, hoteluri etc, fiind condiționată de obicei de prezenta unui minim traumatism local cuplat sau nu cu deficiențe in apărarea locală.

Aspectul verucilor este unul caracteristic: mici tumorete, de culoarea pielii, mai voluminoase palmar sau pe dosul degetelor, mai aplatizate plantar (din cauza presiunii), cu suprafața rugoasă, cu dimensiuni variabile de la câțiva mm la 1-2 cm. Ele pot fi dureroase mai ales in localizarea plantară, unde pot interfera cu statica și mersul și în localizarea periunghială. Uneori pe suprafața lor pot fi văzute mici puncte de culoare negriciosă. În localizarea facială pot avea aspect filiform sau aspect de veruca plană (mici pete, de ordinul milimetrilor, ușor hiperpigmentate, discret reliefate).
Uneori verucile pot să dispară spontan, după câteva luni de evoluție. Din păcate, acest lucru se întâmplă foarte rar, fiind nevoie de un tratatment adecvat. Terapia verucilor este una de durată (săptămâni – luni), mai ales in cazul leziunilor de mari dimensiuni cu localizare plantară. Se preferă o abordare mixtă: un tratament la domiciliu realizat de către pacient care constă în aplicarea zilnică de soluții/plasturi pe bază de diferiți acizi (salicilic, lactic etc) sau/și fenol, urmată de îndepărtarea mecanică a țesutului keratozic rezultat (cu o forfecuță sau cu o lamă de bisturiu) după o prelabilă înmuiere în apă caldă (la care se pot adauga 2-3 linguri sare). La terapia realizată de către pacient la domiciliu se asociază terapia la nivel de cabinet medical, cel mai frecvent prin criogenare (înghețare) cu azot lichid 1x/1-2 săptămâni, dar și prin expunere laser NdYag (1x/2 săptămâni), laser CO2, prin aplicare de subtanțe cu caracter veziculizant (cantaridin) sau (mai rar) electrocauterizare.

Dr. Florina Raica

Sursele imaginilor: http://www.dermweb.com/pathology/macrverr.htm