Scabia este o boală pruriginoasă (cu mâncărime) cauzată de parazitul Sarcoptes scabiei var. hominis, care sapă tuneluri la suprafața pielii omului. Pot fi afectate familii sau comunități de persoane, în special copiii, adulții tineri și persoanele vârstnice.
Cei mai expuși infestării provin din medii în care predomină condițiile precare de viață, sunt instituționalizate (orfelinate, cămine de îngrijire a vârstnicilor, penitenciare) sau prezintă deficite imune sau alte boli concomitente (cancere, boli neurologice, etc).
Mare atenție însă: se poate întâmpla să contacteze scabie și persoane cu o igienă bună, iar atunci aspectul bolii este unul atipic.
Scabia se transmite prin contact piele-pe-piele cu o altă persoană care este infestată cu parazitul. Nu este nevoie de un contact îndelungat, uneori de exemplu este suficientă o îmbrățișare sau o strângere de mână, însă cel mai frecvent infestarea se produce după un contact prelungit, precum dormitul în același pat sau contactul sexual.
De obicei, mai mulți paraziți infestează pielea. Parazitul poate rămâne în viață aproximativ 2 zile pe haine. Durata de dezvoltare de la stadiul de ou la stadiul de parazit adult este de aproximativ 2 săptămâni. După împerechere, masculul moare, iar femela sapă tuneluri în straturile superficiale ale pielii, unde depune până la 3 ouă pe zi, pe durata vieții sale de 1-2 luni. În forma clasică a bolii, aproximativ 10 femele se găsesc simultan pe pielea pacientului.
Simptomul principal al scabiei este pruritul intens (mâncărimea), care este localizat în mai multe zone ale corpului și se intensifică seara. Erupția din scabie este variabilă, putând afecta o zonă mică a pielii sau tot corpul. Din cauza pruritului, pacientul se scarpină frecvent, putând fi observate multiple leziuni de grataj.
Femelele sapă șanțuri în epiderm. Acestea sunt de culoarea pielii, au aproximativ 0,5-1 cm lungime, cu o mică veziculă la capătul tunelului, se găsesc pe zone cu păr puțin sau fără păr, mai frecvent între degetele de la mâini, la încheietura mâinii, pe palme și în tălpi la nou născuți, pe penis, fese, coate sau axile. La nou-născuți pot fi afectate regiunile capului și gâtului. Uneori, mai ales în zona de scrot și penis, pot fi prezenți noduli roșii-maronii, de obicei în faza inițială a bolii.
Scabia norvegiană este o formă de infestație intensă ce cuprinde întreaga suprafață a pielii, este foarte contagioasă, iar pielea este acoperită de cruste și pruritul (mâncărimea) este generalizat.
Diagnosticul scabiei se pune pe baza aspectului clinic și dermatoscopic al pielii. În unele cazuri este necesară identificărea la microscop a parazitului din materialul gratat de către medic de la nivelul tunelului epidermal.
Tratamentul scabiei trebuie efectuat concomitent atât de pacient, cât și de persoanele aflate în contact apropiat cu acesta, chiar dacă ele nu prezintă simptomele specifice.
Hainele și așternuturile de pat trebuie spălate la temperaturi ridicate (90 grade Celsius), sau expuse la aer timp de minim 3 zile consecutiv.
Medicul va prescrie creme antiparazitare, cu diferite scheme de aplicare. Ivermectina administrată oral este o bună opțiune de tratament, însă nu este disponibilă în mod curent. Nodulii scabietici se retrag prin injectare intralezională de triamcinolon acetonid.
Timp de mai multe săptămâni după tratament poate persista un prurit generalizat, cauzat de o hipersensibilizare la paraziții și ouăle moarte rămase pe suprafața pielii. Această mâncărime generalizată se tratează cu corticosteroizi sub formă de creme sau antihistaminice orale.
Pentru prurit sever, la pacienții cu fond de dermatită atopică se pot folosi corticosteroizi orali pentru o perioadă de 2 săptămâni.
dr Alexandru Mocanu
Sursele imaginilor:
https://www.aflacum.ro/Tratamente/Cum-se-trateaza-scabia-370.html
https://std-symptoms.com/scabies