Tinea cunoscută sub denumirea de dermatofiție sau ciuperca pielii este o infecție determinată de popularea tegumentului cu o ciupercă patogenă. Există numeroase specii de fungi patogeni, cei mai frecvenți fiind fungii din genul Trycophiton, Epydermophiton și Microsporum. Dermatofiții preferă zonele calde și umede, infecția fiind favorizată de scăderea eficienței locale a sistemului imun și de microtraumatisme prezente la nivelul pielii. Sursele de infecție sunt reprezentate de animale infectate (animale de companie, dar și de fermă), alte persoane infectate prin contact direct sau (cel mai frecvent) prin contact cu suprafețe contaminate (vestiare, dușuri, prosoape, haine, perii de păr etc).
Care sunt formele de Tinea?
În funcție de localizare poate îmbrăca aspecte particulare si avea denumiri diferite: tinea faciae – atunci când afecțiunea este situată facial, tinea pedis sau piciorul atletului – în localizarea plantară, tinea manuum – în cea palmară, tinea barbae – în localizarea la nivelul pielii păroase facial la bărbați, tinea capitis pe scalp, tinea unguium sau onicomicoză când infecția afectează unghiile, tinea cruris în zona inghinală etc.
Cum arată Tinea?
În general, erupția debutează sub forma unei pete roșii care se extinde progresiv și ia aspectul unui inel cu periferia activă, roșie și centrul mai palid. Leziunea asociază frecvent scuame și uneori mici pustule cu conținut purulent și este însoțită de senzație de prurit (mâncărime) puternică. Leziunile pot fi unice sau multiple. La nivelul tălpilor și palmelor se pierde aspectul în inel, dar roșeața, scuamele, pruritul (și uneori pustulele) rămân o constantă. La mâini este frecventă afectarea unilaterală, iar la picioare boala accentuează nivelul sudorației și determină apariția mirosului neplăcut.
Pe scalp infecția micotică evoluează cu zone scuamoase, pruriginoase însoțite de afectarea firelor de păr care pot cădea cu totul sau se pot rupe la diferite nivele; tinea capitis este mai frecventă la copii. În cazul tineei barbae – aspectul este dominat de prezența de leziuni inflamatorii, unele cu caracter pustulos, asociate cu zone de scuame și alopecie. În cazul onicomicozei, unghiile se îngroașă, devin casante și își modifică culoarea. Onicomicoza se asociază frecvent cu tinea pedis, respectiv manuum.
Este importantă prezentarea într-un serviciu de dermatologie pentru stabilirea corectă a diagnosticului, întrucât tinea corporis poate semăna clinic cu multe alte afecțiuni precum: eczema numulară, psoriazisul, eritemul anular sau lupusul discoid. Uneori este necesară realizarea unei examinări la microscop și/sau a unei culturi din produsul patlogic (scuame/fire de păr/depozit sununghial/unghie etc). Dermatofiții se dezvoltă lent în cultură motiv pentru care rezultele acestor analize sunt eliberate la 3-4 săptămâni.
Cum se tratează Tinea?
Schema de tratament este realizată de către medicul dermatolog și poate cuprinde creme și/sau sprayuri cu efect antifungic, șampoane cu efect antifungic, lacuri speciale și uneori medicamente administrate oral cu efect antimicotic. În cazul onicomicozei terapia generală este de durată (8-12 luni) și necesită monitorizare din partea medicului dermatolog. În formele rezistente sau atunci când terapia generală este contraindicată (afecțiuni hepatice, utilizarea unor medicamente esențiale care sunt incompatibile cu cele antimicotice etc) sau nedorită de către pacient se poate folosi laserul NdYaG. Terapia laser se realizează luna, inițial timp de 4 luni consecutiv. Este verificată ulterior eficiența terapiei prin cultură si ulterior, in funcție de rezultat se reia sau nu ciclul de 4 sesiuni laser. Este deosebit de importantă toaleta periodică a efectelor personale (încălțăminte, perii de păr etc).
Se poate preveni Tinea?
Foarte importante sunt măsurile de prevenție:
- Utilizarea de șlapi atunci când mergem la piscină, vestiar, hotel etc
- Folosirea individuală a prosoapelor, periilor de păr și a hainelor
- Folosirea individuală de instrumentar de pedichiură/manichiură
- Păstrarea picioarelor curate și uscate
- Dezinfecția suprafețelor cu risc mare de transmitere (dușuri la comun, vestiare etc)
- Utilizarea de sprayuri cu efect antimicotic în încălțăminte în cazul sportivilor
- Tratarea animalelor de companie/din fermă afectate